TUDOR ZBÂRNEA – 70 de ani de la naștere (29 decembrie)
Pictor, director general al Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, Maestru în Artă, Membru al Academiei Europene de Științe și Arte, Salzburg, Austria, Laureat al Premiului Național, Cavaler al Ordinului Republicii.
„Nu am avut și nu cred că pot avea, în discursul meu artistic, o angajare directă în problematici ale realității concrete, din punct de vedere social, dar sunt sigur că arta realmente este cea care ne face să păstrăm relația cu umanul. Iar pentru mine, condiția umană în artă este primordială. Nu putem îndepărta eticul de estetic. Trebuie să rămânem mereu în căutarea unor modele, inclusiv morale. Un artist, mai ales în proces de formare, nu cred că se poate realiza în afara unor asemenea repere.”
(Tudor Zbârnea)
„Pictura lui Tudor Zbârnea aparține în toate detaliile ei cu adevărat tradiției românești, dar se vede că în adâncurile simțirii sale, în adâncurile gândirii lui artistice, aceste gene, aceste canoane ale colorismului românesc s-au întipărit din tată în fiu, din vechime, pentru că Tudor Zbârnea este, mai presus de toate, un colorist. […] Culoarea nu se reduce doar la modalitatea de a grăbi o întâlnire sufletească - dar ceea ce e mai important - culoarea caracterizează în chipul cel mai clar o anume atitudine față de artă: arta care rămâne, mai presus de toate, un mod de a înțelege lumea și de a o explica și comunica privitorului.”
(Dan Grigorescu, acad., critic și istoric de artă, România)
„Imaginile zămislite de Tudor Zbârnea ne privesc, ne interoghează, ne pun pe gânduri, ne remodelează, atingând noi dimensiuni... Picturile lui Tudor Zbârnea ne învață un adevăr simplu, dar cât se poate de oportun: să respectăm trecutul, să-i pătrundem noimele și să-l conștientizăm, în caz contrar, prezentul ne va fi anost și văduvit de repere morale, iar viitorul, incert și lipsit de sens”
(Florina Breazu, critic de artă, președintă a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova)
„Tudor Zbârnea caută cu pasiune semnele eterne ale lumii și le află în arhetipuri, mituri și simboluri străvechi. Compune astfel cu devotament și măiestrie dipticuri și polipticuri unde asociază elemente aparent disparate cărora el le induce însă, funcție de context, semnificații noi. În plus nu ezită să inducă ideea de arhaitate ca metaforă a unui trecut utopic. Asemenea glose, grave și incitante, denotă profunzimile reflexive la care a ajuns și la virtuozitățile tehnice pe care le-a adaptat sensului general al imaginilor.”
(Valentin Ciucă, critic de artă și eseist, România)
